Deși nota de transport CMR este, de aproape șapte decenii, coloana vertebrală a operațiunilor rutiere internaționale – fiind utilizată în sute de milioane de curse anual – versiunea sa electronică, e-CMR, nu a reușit încă să prindă avânt. Datele arată că documentul digital este folosit în mai puțin de 1% din transporturi, chiar dacă avantajele sale sunt evidente: reducerea birocrației și a costurilor, eliminarea hârtiei, facturare mai rapidă și o vizibilitate mai bună asupra operațiunilor.
Discuțiile de la reuniunea FIATA, desfășurată recent la Praga, au arătat de ce adoptarea este atât de lentă. Principala barieră ține de lipsa de interoperabilitate între platformele existente – un transportator sau expeditor nu poate colabora eficient dacă partenerii folosesc sisteme diferite. În plus, rămân neclarități legate de recunoașterea oficială a e-CMR de către autorități, de standardele pentru semnături digitale și autentificare, dar și de transpunerea în practică a obligațiilor legale în soluții tehnice concrete.
Uniunea Europeană mizează pe regulamentul eFTI, care ar urma să asigure acceptarea deplină a e-CMR până în 2027. Dacă acest obiectiv va fi atins, adoptarea documentului electronic ar putea deveni o normă, nu o excepție. Pentru moment însă, e-CMR rămâne o promisiune a digitalizării, cu beneficii clare pe termen lung, dar blocată de obstacole practice în prezent.
