Lângă un semafor din orașul italian Portici a fost instalată o cameră video care înregistra pe cei care nu respectau indicațiile semaforului. Explicația administrației locale a fost aceea că a instalat respectiva cameră pentru a reduce rata accidentelor din zonă, iar sistemul este activat doar în cazul în care nu se respectă indicațiile semaforului, dar că în înregistrarea video se întunecă automat geamurile din față și spate ale vehiculului, astfel încât să nu poată fi văzute persoanele din interior. Iar dacă este necesar, funcționarii publici pot face și alte operațiuni care să asigure anonimatul pasagerilor.
Cu toate acestea, cetățenii orașului s-au adresat instanței, în acest caz numit Garantul de Confidențialitate, pe motiv că prezența respectivei camere video nu este semnalată. Plângere la care administrația locală a răspuns că legislația impune această obligație doar pentru radare. Similar, aceasta nu s-a considerat obligată nici să efectueze un studiu de impact, prevăzut ca obligatoriu de art. 35 din GDPR.
Instanța, însă, a considerat că administrația locală nu are dreptul să prelucreze date cu caracter personal. Regulamentul GDPR (art. 12, alin. 1) prevede că operatorul de date trebuie să poată furniza părții interesate toate informațiile într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, cu un limbaj clar și simplu. Iar când se folosesc dispozitive video, pe lângă amplasare de panouri de avertizare în apropierea zonei filmate, operatorul trebuie să ofere și informațiile prevăzute de art.13 din GDPR. Obligații care nu au fost respectate de municipalitate.
În plus, potrivit regulamentului, supravegherea sistematică pe scară largă a unei zone accesibile publicului, obligă și la efectuarea unui studiu de impact.
Astfel, înregistrările efectuate de respectiva cameră au fost declarate ilegale, și, implicit, amenzile date pe baza acestora au fost considerate nule.
