Un studiu recent realizat pentru Comisia TRAN oferă o analiză detaliată a transportului intermodal și a rolului terminalelor intermodale în Uniunea Europeană, în contextul unei posibile revizuiri a Directiva privind transportul combinat, aflată în vigoare fără modificări majore de peste un deceniu. Documentul reprezintă o bază de date esențială pentru viitoarele decizii legislative și pentru direcția politicilor europene în domeniul transportului de marfă.
De ce este transportul intermodal o prioritate europeană?
Creșterea constantă a transportului de marfă, în special pe rutier, generează efecte negative semnificative asupra mediului și societății: poluare, emisii de gaze cu efect de seră, zgomot, congestie și accidente. Estimările europene indică o creștere a transportului rutier de marfă cu aproximativ 40% până în 2030 și cu peste 80% până în 2050, în lipsa unor măsuri structurale.
În acest context, politica de transport a UE urmărește transferul fluxurilor de marfă către moduri mai puțin poluante și mai eficiente energetic, precum calea ferată și transportul pe apă. Transportul multimodal și transportul combinat sunt considerate instrumente-cheie pentru atingerea acestui obiectiv.
Ce este transportul combinat și cum este reglementat?
Transportul combinat este reglementat la nivel european prin Directiva 92/106/CEE, care urmărește creșterea competitivității acestui tip de transport. Directiva permite utilizarea transportului rutier doar pentru prima sau ultima parte a cursei, în timp ce segmentul principal trebuie realizat pe cale ferată sau pe apă.
Pentru a stimula acest tip de transport, Directiva elimină anumite proceduri administrative, clarifică neaplicarea restricțiilor de cabotaj pe segmentele rutiere aferente transportului combinat și permite acordarea de stimulente fiscale. Aplicarea acestor facilități este condiționată de respectarea unor criterii clare privind tipul unităților de transport și distanțele parcurse.
Directiva este susținută de alte politici europene, inclusiv de reglementările privind masele și dimensiunile vehiculelor, care permit transportul unor unități intermodale mai grele în cadrul operațiunilor de transport combinat, precum și de programe de finanțare dedicate.
Context legislativ și politic mai larg
Necesitatea revizuirii Directivei privind transportul combinat este legată direct de angajamentele climatice ale Uniunii Europene. UE și-a asumat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050, obiective susținute de Pactul Verde European, Strategia pentru Mobilitate Inteligentă și Durabilă, Planul REPowerEU și Planul de Acțiune pentru Poluare Zero.
În acest cadru, transportul intermodal este văzut ca o soluție esențială pentru reducerea emisiilor din sectorul transporturilor și pentru diminuarea dependenței de combustibili fosili.
Ce analizează concret studiul realizat pentru Comisia TRAN
Studiul oferă o analiză extinsă a terminalelor intermodale din Uniunea Europeană, concentrându-se pe distribuția lor geografică, rolul funcțional în lanțurile logistice și caracteristicile operaționale. Sunt analizate locația terminalelor, modurile de transport deservite, suprafața fizică, capacitatea de manipulare exprimată în TEU, echipamentele de încărcare și serviciile suplimentare oferite.
Documentul include și studii de caz care evidențiază măsuri punctuale pentru creșterea eficienței operaționale, precum și o cartografiere a principalelor conexiuni dintre terminalele interioare, terminalele portuare și marile porturi maritime europene. O analiză dedicată vizează distanțele medii parcurse către și dinspre terminalele intermodale în patru state membre, oferind indicii relevante privind accesibilitatea și structura fluxurilor logistice.
Principalele constatări privind terminalele intermodale
Analiza arată că Germania concentrează între 25% și 30% din totalul terminalelor intermodale din UE, confirmând rolul său de nod central al transportului intermodal european. Majoritatea terminalelor dispun de infrastructură feroviară, în timp ce transportul pe căi navigabile interioare este prezent într-o proporție mai redusă, iar alte moduri, precum transportul maritim de tip short-sea sau RoLa, sunt marginale.
Cele mai multe terminale au suprafețe cuprinse între 10.000 și 50.000 de metri pătrați și capacități de manipulare între 500 și 2.500 TEU. Datele indică o creștere a lungimii liniilor de cale ferată utilizabile în terminale în ultimii ani, ceea ce sugerează investiții recente în infrastructură. Dotările tehnice variază semnificativ, în funcție de tipul terminalului și de fluxurile deservite.
Rolul strategic al terminalelor intermodale
Terminalele intermodale sunt infrastructuri specializate care permit transferul eficient al unităților de transport între diferite moduri – rutier, feroviar, naval sau fluvial. Ele gestionează containere, semiremorci, swap bodies, camioane și alte unități intermodale, asigurând continuitatea lanțurilor logistice.
Prin utilizarea transportului feroviar sau pe apă pentru segmentul principal al cursei, transportul intermodal contribuie semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu transportul exclusiv rutier. Studiul subliniază faptul că terminalele nu sunt simple puncte de transfer, ci influențează direct eficiența, fiabilitatea și costurile întregului sistem de transport.
Un instrument de sprijin pentru deciziile legislative
Un element central al dezbaterii legislative actuale este definirea transportului combinat, în special în ceea ce privește lungimea segmentelor de transport rutier, feroviar și pe apă. În timp ce Comisia Europeană a propus o abordare bazată pe costurile externe, Consiliul preferă revenirea la o definiție bazată pe distanță. Studiul își propune să ofere date obiective care să fundamenteze poziția Parlamentului European și să mențină dezbaterea într-un cadru factual.
În ansamblu, analiza realizată pentru Comisia TRAN reprezintă un instrument esențial pentru evaluarea stadiului actual al transportului intermodal în UE și pentru conturarea viitoarelor politici în domeniu, cu impact direct asupra transportatorilor și operatorilor logistici.
Studiul complet și actele normative menționate pot fi consultate AICI.
