Combustibilii sintetici nu sunt potriviți pentru utilizare pe scară largă la autoturisme și camioane, se arată într-un raport al Forumului Ecologic-Social Market Economy (FÖS). Producția de combustibili electronici constă în combinarea hidrogenului și CO2, proces ce necesită cantități mari de electricitate verde. Însă, nu există suficiente instalații de producție pentru a aduce o contribuție semnificativă la aprovizionarea cu combustibil pentru transportul rutier.
Potrivit studiului, producția de e-fuel rămâne limitată în 2045, astfel că aceasta poate alimenta doar un mic procent din flota de vehicule. Un alt factor important este cel al costurilor, iar prețurile e-benzinei și e-dieselului sunt semnificativ mai mari decât al combustibililor fosili. Iar cum economiile ar putea reduce costurile, este posibil ca e-combustibilii să rămână mai scumpi decât electricitatea pentru BEV în 2050.
În plus, un camion electric transformă circa 70% din energia pe care o folosește în propulsie, adică aproximativ 16% pentru un camion diesel care funcționează cu combustibili electronici. Ceea ce înseamnă că este necesară de 4 până la 6 ori mai multă energie verde pentru a ajunge la aceeași performanță de transport.
O altă problemă este cea a emisiilor deoarece deși combustibilii electronici ar putea fi neutri din punct de vedere climatic dacă CO2 este captat din aer, în realitate, arderea într-un motor cu combustie internă produce încă oxizi de azot (NOx) și particule, ceea ce face ca impactul asupra mediului și sănătății să fie semnificativ.
Raportul FÖS subliniază faptul că e-carburanții au aplicații limitate și nu sunt suficient de eficiente pentru transportul de pasageri și mărfuri deoarece producția începe prea lent, resursele sunt prea puține și costurile rămân mari. E-carburanții au un rol în special în sectoarele în care electrificarea este dificilă, mai ales în transporturile pe distanțe lungi fără infrastructură de încărcare suficientă sau piețe de nișă, cum ar fi vehiculele clasice și specializate.
Potrivit raportului, factorii de decizie politică și industria nu ar trebui să se bazeze pe e-combustibili ca soluție la scară largă pentru transportul rutier, ci pe electrificarea accelerată și dezvoltarea infrastructurii.
