Într-o industrie în care femeile reprezintă doar 9,5% din forța de muncă din România, performanța profesională feminină merită recunoscută și încurajată. Raluca Tache-Fuerea, director executiv al Blue River și membră a Consiliului Director UNTRR, a fost desemnată recent „Femeia Anului în Transporturi”, o distincție care recunoaște contribuția sa la dezvoltarea sectorului. Este un moment potrivit pentru a vorbi despre femeile care conduc companii, reprezintă industria și deschid noi perspective profesionale într-un domeniu dominat încă de bărbați.
Raluca Tache-Fuerea: performanță în management și implicare în reprezentarea transportatorilor
În calitate de director executiv al Blue River, una dintre companiile importante de transport rutier din România, Raluca Tache-Fuerea este implicată direct în administrarea și dezvoltarea unei activități complexe, într-un sector în care concurența, costurile operaționale și schimbările legislative solicită permanent capacitatea de adaptare a managerilor.
Experiența sa profesională se reflectă și în activitatea de reprezentare a industriei. Din ianuarie 2026, Raluca Tache-Fuerea face parte din Consiliul Director al Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), pentru mandatul 2026–2028.
Prin această dublă responsabilitate, contribuie atât la dezvoltarea unei companii românești de transport, cât și la dialogul privind problemele și prioritățile sectorului. Activitatea sa demonstrează că oportunitățile profesionale din transportul rutier se extind mult dincolo de conducerea unui camion și includ managementul operațional, dezvoltarea afacerilor, deciziile strategice și reprezentarea profesională.
Distincția primită recent aduce în atenție o carieră construită într-un domeniu în care femeile reprezintă încă o minoritate și oferă un prilej de a discuta despre ce poate face industria pentru a atrage și promova mai multe profesioniste.
Potrivit datelor Eurostat pentru 2024, femeile reprezentau numai 9,5% dintre persoanele ocupate în transporturile din România, cea mai mică pondere din Uniunea Europeană. Media europeană era de 17,3%, în timp ce Luxemburg înregistra 26,2%.
Diferența este cu atât mai relevantă cu cât România avea cea mai mare pondere a transporturilor în ocuparea totală a forței de muncă din UE: 6,2%, comparativ cu media europeană de 3,1%.
Participarea femeilor diferă considerabil și între modurile de transport. În 2024, acestea reprezentau 41,9% dintre persoanele ocupate în transportul aerian european și 22,6% în transportul naval, dar numai 15,3% în transportul terestru, care include transportul rutier și feroviar.
În transportul rutier de mărfuri, aproximativ 4% dintre șoferii de camion din UE sunt femei, potrivit raportului IRU privind deficitul de șoferi publicat în 2026.
Cifrele arată cât de redusă este participarea femeilor în anumite profesii din transporturi, dar și cât de importantă este promovarea unor modele profesionale diverse. De la dispecerat și coordonarea operațiunilor logistice până la managementul flotelor și conducerea companiilor, industria oferă oportunități de carieră care sunt încă insuficient cunoscute.
O industrie care are nevoie de noi generații de profesioniști
Creșterea participării femeilor devine cu atât mai importantă în contextul deficitului de personal și al îmbătrânirii forței de muncă.
Datele Eurostat publicate în 2025 arătau că 37,4% dintre persoanele ocupate în transporturile europene aveau între 50 și 64 de ani, în timp ce tinerii între 15 și 29 de ani reprezentau numai 13,1%.
În transportul rutier de mărfuri, vârsta medie a șoferilor europeni era de aproximativ 47 de ani, iar cei cu vârste sub 25 de ani reprezentau mai puțin de 5% din total, conform cercetărilor IRU.
Problema are consecințe directe asupra activității economice. Potrivit raportului IRU din iunie 2026, aproximativ 502.000 de posturi de șofer de camion erau neocupate în Europa în 2025, iar alți 660.500 de șoferi ar urma să se pensioneze până în 2030.
Aproximativ două treimi dintre transportatorii europeni consultați de IRU au declarat că au fost nevoiți să refuze contracte noi din cauza lipsei șoferilor. Deficitul de personal afectează astfel capacitatea companiilor de a răspunde cererii și de a-și dezvolta activitatea.
În aceste condiții, atragerea femeilor și a tinerilor în transporturi reprezintă și o oportunitate economică. Sectorul are nevoie de șoferi, dar și de specialiști în logistică, planificare, tehnologie și management, capabili să susțină dezvoltarea companiilor în următorii ani.
Ce ar putea încuraja mai multe femei să aleagă transporturile?
Accesul femeilor la profesiile din transporturi este influențat de costurile calificării, imaginea publică a unor ocupații, programul de lucru, condițiile de siguranță și oportunitățile de dezvoltare profesională.
În raportul Women in Transport – EU Platform for Change, Comisia Europeană atrage atenția că femeile sunt insuficient reprezentate în special în funcțiile tehnice și în pozițiile de conducere. Printre recomandări se numără promovarea modelelor profesionale feminine, dezvoltarea programelor de mentorat, colaborarea cu instituțiile de învățământ și îmbunătățirea accesului la formare și promovare.
În cazul șoferilor profesioniști, siguranța parcărilor și accesul la facilități sanitare adecvate reprezintă preocupări importante. Îmbunătățirea infrastructurii de odihnă ar aduce beneficii tuturor șoferilor, indiferent de gen.
Există deja inițiative internaționale care urmăresc creșterea participării femeilor în industrie. În iunie 2026, Adunarea Generală a IRU a adoptat Carta pentru Femeile din Transportul Rutier, care stabilește șase principii privind recrutarea, dezvoltarea profesională, remunerarea echitabilă și asigurarea unor condiții de muncă sigure.
Comisia Europeană a publicat, în mai 2025, un set de 25 de recomandări pentru atragerea, recrutarea și păstrarea femeilor în transporturi.
Un exemplu concret vine din Turcia, unde asociația transportatorilor UND, împreună cu autoritățile, a lansat în 2025 Women Truck Driver Academy. Programul oferă 40 de ore de pregătire teoretică și 60 de ore de instruire practică, iar peste 400 de candidate s-au înscris în primul an, potrivit IRU.
Astfel de inițiative arată că atragerea femeilor în transporturi poate fi susținută prin colaborarea dintre companii, asociațiile profesionale, instituțiile de formare și autorități.
Dincolo de volan, un viitor cu mai multe oportunități
Distincția primită de Raluca Tache-Fuerea aduce în prim-plan contribuția femeilor la dezvoltarea transporturilor românești și importanța implicării lor în poziții de management și reprezentare profesională.
Experiența sa la Blue River și participarea în Consiliul Director UNTRR demonstrează că femeile pot avea un rol important în conducerea companiilor și în deciziile care influențează viitorul industriei.
UNTRR susține promovarea oportunităților profesionale pentru femei și încurajează implicarea acestora în toate domeniile transportului rutier, de la activitatea operațională până la management și antreprenoriat.
Într-un sector care se confruntă cu un deficit semnificativ de personal, creșterea participării femeilor este o oportunitate pentru companiile românești de a atrage noi competențe și de a-și consolida competitivitatea.
Interviu cu Raluca Tache-Fuerea
Recent, activitatea dumneavoastră în industria transporturilor a fost recunoscută printr-o distincție profesională—Femeia Anului din Transporturile Românești. Privind în urmă la parcursul dumneavoastră, care sunt realizările de care sunteți cea mai mândră și ce a însemnat să vă construiți o carieră de management într-un sector perceput încă drept predominant masculin?
Primesc aceasta distinctie cu recunostinta. Reprezinta incununarea multor ani de munca si de nopti nedormite, dar nu o pot privi ca pe una personala. Blue River este rezultatul muncii unei echipe care a crescut odata cu firma. Cand am venit, in 2014, aveam 66 de angajati, 25 de autotractoare si 8 semiremorci. Astazi avem 464 de angajati, 283 de autotractoare si 129 de semiremorci. In acest an, in care multi colegi din industrie au dificultati, am crescut neasteptat de mult: la 30 septembrie 2026 aveam o cifra de afaceri de aproximativ 32 de milioane de euro, cu circa 40% mai mult decat in aceeasi perioada a anului trecut, cu profitabilitate pastrata la un nivel bun.
Contributia mea a fost in primul rand de structura: organizarea pe centre de cost si profit, crearea si monitorizarea de proceduri, controlul fluxurilor financiare si documentare, controlul cheltuielilor, al recuperarii creantelor, auditarea proceselor. Acestea s-au transformat ulterior in softuri, in manualele de management si in acreditarile obtinute. Pentru mine, performanta nu inseamna doar sa cresti, ci sa poti sustine acea crestere. Distinctia o dedic echipei, familiei mele si fratilor Paun, care mi-au dat incredere si mana libera, mi-au acordat si imi acorda mult respect. Este foarte important sa gasesti o astfel de echipa.
În calitate de director executiv al Blue River, coordonați activitatea unei companii importante de transport rutier, iar prin participarea în Consiliul Director UNTRR contribuiți și la reprezentarea intereselor industriei. Cum se completează aceste două responsabilități și ce v-a învățat experiența de manager despre provocările cu care se confruntă transportatorii români?
Sunt doua roluri diferite. La Blue River sunt implicata in strategie, zi de zi, in gasirea de solutii imediate si in administrarea unor situatii inedite. La UNTRR particip ca persoana fizica, ori de cate ori pot, la intalniri, dezbateri si conferinte, in numele industriei.
Cele doua roluri se completeaza reciproc. Experienta de zi cu zi dintr-o companie cu 464 de angajati imi arata ce inseamna, concret, fiecare modificare legislativa: pentru costuri, pentru proceduri, pentru oameni. Tocmai de aceea, cand particip la dezbaterile din UNTRR, pot vorbi cu cunostinta de cauza, asa cum imi place sa fac. Cresterea pretului carburantului, noile tarife TollRo, implementarea PMB sau regulile Pachetului de Mobilitate sunt, pentru un transportator, realitati cu impact imediat.
Pregatirea mea juridica, inclusiv studiile de drept comunitar european, ma ajuta sa fiu informata legislativ si sa vorbesc doar atunci cand cunosc subiectul. Cred ca pot aduce in reprezentarea transportatorilor romani fundamentare, prudenta si implicare in dezbaterile de transparenta decizionala, pentru ca schimbarile din exterior sa fie anticipabile si aplicabile.
Datele Eurostat arată că România are cea mai mică pondere a femeilor în transporturi din Uniunea Europeană, de numai 9,5%. Din experiența dumneavoastră, ce le împiedică pe femei să aleagă acest sector și cum ar putea companiile să le atragă mai eficient, inclusiv în dispecerat, logistică, managementul flotelor și funcții de conducere?
Eu nu m-am privit niciodata ca femeie intr-o industrie anume, ci ca profesionist. Cred insa ca imaginea industriei conteaza mult: transporturile sunt vazute ca un domeniu dur, care cere rezistenta si disponibilitate permanenta
Transporturile sunt o industrie dificila pentru oricine, nu doar pentru femei.
In Blue River avem multe femei extraordinare, de la soferite si coordonatoare de transport sau de parc auto, pana la specialiste in HR, marketing si recrutare, economiste si manageri. Ele arata ca se poate, daca iti doresti si perseverezi. Cred ca trebuie sa le facem mai vizibile povestile, pentru ca o tanara sa poata spune: „Daca ea a reusit, pot si eu.“ Am toata admiratia pentru fiecare dintre ele. Nu sunt angajatele noastre pentru ca Blue River are in top management si o femeie. Sunt angajatele noastre pentru ca ne intereseaza consecventa, perseverenta si implicarea. Fiecare dintre ele a trecut prin etapele de interviu, adaptare si evaluare, ca toata lumea. Suntem incantati de puterea lor de munca, de ambitie, de dedicare si seriozitate.
De asemenea, pe colegele mele soferite le admir in mod special. Nu e simplu! Faci dus in parcari, mananci pe unde apuci si porti responsabilitatea utilizarii unui vehicul mare. E greu! Sunt multe sacrificii, dar cele care practica aceasta meserie o fac tocmai pentru ca ai incredere in fortele propria. Daca o colega de la birou isi vede seara copiii la inoarcerea acasa, soferitele nu au acest privilegiu. E o meserie care iti confera o oarecare libertate, ai birou mobil, esti platita la fel ca si un conducator auto barbat, dar toate vin la pachet cu o serie de renuntari.
Profesia de șofer de camion este adesea prima la care ne gândim când vorbim despre femei în transporturi, deși oportunitățile de carieră sunt mult mai diverse. Ce le-ați spune femeilor care își doresc să devină manageri de transport, să conducă o companie sau să își dezvolte propria afacere în domeniu, dar ezită să facă acest pas?
Cred in reguli corecte pentru oricine: criterii clare de recrutare, pregatire, promovare pe competenta si o cariera vizibila. La Blue River am construit o arhitectura clara: proceduri, specialisti, trasabilitate si organizare pe departamente. Intr-un cadru transparent, evaluarea se face dupa competenta, pregatire, perseverenta, caracter si capacitatea de a-ti asuma responsabilitati, nu dupa gen. Rezultatul se vede in echipa: femei in functii de executie, de coordonare si de conducere, barbati in aceleasi functii
Mai cred in mentorat. Eu insami am avut un mentor, doamna Elena Petcu, care mi-a spus la inceput „Poti!“, iar acest lucru conteaza enorm. Companiile pot oferi acelasi lucru: oameni care sa le sustina pe cele care vor sa avanseze si increderea de a li se da responsabilitati reale.
Sa nu uitam ca femeile sunt si sotii, si mame. Fiti alaturi de angajate cand au un copil bolnav, cand au perioade aglomerate sau cand trebuie sa isi ia copilul de la cresa ori de la gradinita inainte de terminarea programului. O mama pune intotdeauna copilul inaintea carierei. Lasati-le loc sa respire. O femeie care stie ca poate apela la superior pentru a se invoi, ca sa nu isi neglijeze familia in momente dificile, devine o angajata de nadejde. Asta facem noi altfel: cunoastem problemele, iar colegii nostri au incredere sa ne ceara ragaz, stiind ca nu se lovesc de un zid. Avem un cod etic al companiei care protejeaza in egala masura toti angajatii, atat femei, cat si barbati, atat in raport cu noi, angajatorul, cat si cu partenerii nostri.
Dacă ați putea propune trei schimbări prioritare pentru următorii cinci ani, care ar fi acestea pentru ca transporturile românești să devină o industrie în care mai multe femei să își dorească să lucreze, să avanseze profesional și să își asume poziții de conducere?
1. Predictibilitate legislativa si dialog real cu industria. Strategiile de business sunt limitate de schimbari imprevizibile: tarife, restrictii de acces, proceduri noi. Avem nevoie de termene realiste, consultari efective si reguli aplicabile inainte de implementare.
2. Formare profesionala si mentorat pentru soferi si specialisti, inclusiv pentru femei, cu cai clare de avansare catre coordonare si management.
3. Conditii de munca si siguranta, in special parcari sigure si facilitati adecvate pe rutele de transport, care conteaza pentru toti soferii si fac profesia mai atractiva pentru femei.
Experiența Ralucăi Tache-Fuerea arată că dezvoltarea unei companii de transport depinde de o organizare solidă, investiții în oameni și promovarea competenței. Pentru atragerea mai multor femei în industrie, aceasta recomandă criterii transparente de recrutare și promovare, mentorat și flexibilitate față de nevoile familiale ale angajaților.
La nivelul întregului sector, prioritățile rămân predictibilitatea legislativă, formarea profesională și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Companiile care oferă oportunități reale de dezvoltare și își sprijină angajații au șanse mai mari să atragă și să păstreze profesioniști valoroși, indiferent de gen.
