TL;DR / PE SCURT
În Europa, companiile încasează facturile de la clienții comerciali după 63 de zile, în medie, cu 20 de zile peste termenul convenit, potrivit Intrum. În Germania, Atradius avertizează că transportatorii trebuie să achite costuri precum motorina imediat, în timp ce facturile pot rămâne neîncasate timp de 60 de zile, într-o industrie cu marje de profit foarte reduse. Problema este prezentă și în România: 91% dintre transportatorii care au răspuns sondajului UNTRR în 2025 au semnalat termene de plată de peste 60 de zile, impuse unilateral de beneficiari.
O companie de transport poate avea camioanele permanent pe drum, contracte active și facturi emise la timp, dar să nu dispună de suficienți bani pentru cheltuielile curente. Motorina, salariile, taxele rutiere și ratele de leasing trebuie plătite înainte ca beneficiarul să achite serviciul de transport. Între efectuarea cursei și încasarea facturii, transportatorul suportă costurile activității clientului său. Această presiune financiară devine tot mai importantă într-o industrie europeană afectată de cererea slabă și de costurile ridicate de operare.
Potrivit raportului Industry Trends – Transportation and Logistics, publicat de Atradius în 2026, perspectivele de creștere pentru transporturi și logistică s-au deteriorat la nivel mondial. Prognoza de creștere a activității sectorului pentru 2026 a fost redusă de la 3,4% la 2,5%, pe fondul încetinirii economice și al scumpirii energiei.
În Uniunea Europeană, Atradius anticipa o creștere de numai 0,8% a activității din transporturi și logistică în 2026. Cererea externă slabă, recuperarea lentă a industriei și costurile ridicate ale combustibililor limitează posibilitățile companiilor de a transfera integral cheltuielile suplimentare în tarifele percepute clienților.
Situația Germaniei, cea mai mare economie a zonei euro, ilustrează dificultățile financiare ale transportatorilor europeni. Atradius estima în iunie o contracție de 0,3% a activității sectorului german de transport și logistică în 2026, în condițiile în care prețurile ridicate ale motorinei, costurile cu personalul și concurența exercită presiuni asupra companiilor. Pentru întreprinderile mici și mijlocii din expedițiile de mărfuri germane, această situație este deosebit de dificilă. Atradius indică marje de profit sub 3% și estimează că una din patru astfel de companii se află într-o situație de risc. Sectorul logistic german se confruntă deja cu un nivel ridicat al insolvențelor, iar notificările de neplată înregistrate în primele luni ale anului depășeau nivelurile comparative din ultimii cinci ani.
Problema nu este, așadar, numai dacă un transportator obține suficiente comenzi, ci și dacă dispune de capitalul necesar pentru a le executa până la momentul încasării.
Datele europene confirmă amploarea fenomenului. Conform European Payment Report 2026, realizat de Intrum pe baza răspunsurilor a 8.385 de reprezentanți ai companiilor din 20 de țări europene, termenul mediu contractual pentru plățile între firme este de 43 de zile, însă plata efectivă are loc după 63 de zile.
Diferența de 20 de zile reprezintă capital de lucru pe care furnizorii nu îl pot utiliza pentru plata obligațiilor curente sau pentru investiții. În 2021, durata medie efectivă de încasare era de aproximativ 53 de zile, ceea ce indică o deteriorare a comportamentului de plată în ultimii cinci ani.
Mai mult, 62% dintre companiile participante la studiul Intrum au declarat că întârzierile încasărilor de la clienți le-au determinat să întârzie, la rândul lor, plățile către furnizori.
România: 91% dintre transportatorii chestionați de UNTRR reclamă termene de peste 60 de zile
În România, problema are o dimensiune importantă, confirmată atât de datele europene, cât și de informațiile colectate direct de UNTRR.
Potrivit EU Payment Observatory – Annual Report 2025, 60% dintre companiile românești participante la cercetarea europeană SAFE au raportat probleme provocate de plățile întârziate în 2024, față de media europeană de 52%. România s-a situat pe primul loc în Uniunea Europeană în privința ponderii companiilor care au declarat că întârzierile la plată le-au afectat capacitatea de a-și achita furnizorii, de a investi sau de a recruta personal, precum și de a rambursa credite ori de a evita finanțări suplimentare.
În transportul rutier, sondajul realizat de UNTRR în septembrie 2025, cu participarea a peste 100 de companii, a evidențiat probleme similare. Astfel, 91% dintre respondenți au declarat că se confruntă cu termene de plată de peste 60 de zile, impuse unilateral de expeditori, inclusiv de casele de expediții. Totodată, 49% dintre transportatorii participanți au susținut introducerea unui termen maxim de plată de 30 de zile, iar 38% au optat pentru un termen de 15 zile.
Cât costă, concret, încă 30 de zile de așteptare?
Pentru a înțelege efectul asupra unei companii, putem lua exemplul ipotetic al unui transportator care facturează servicii în valoare de 500.000 lei lunar.
Dacă facturile sunt încasate, în medie, după 30 de zile, compania are aproximativ 500.000 lei în creanțe comerciale. Dacă termenul efectiv de încasare crește la 60 de zile, valoarea medie a creanțelor ajunge la aproximativ un milion de lei.
Diferența de 500.000 lei reprezintă bani suplimentari blocați în facturi neîncasate.
Dacă transportatorul trebuie să finanțeze această diferență printr-o linie de credit cu o dobândă ipotetică de 10% pe an, costul suplimentar al finanțării ajunge la aproximativ 50.000 lei anual, presupunând că nivelul creanțelor și dobânda rămân constante. La un termen mediu de încasare de 90 de zile, valoarea creanțelor ar ajunge la aproximativ 1,5 milioane lei, iar costul anual al finanțării suplimentare, comparativ cu încasarea la 30 de zile, ar putea ajunge la 100.000 lei.
Calculele sunt ilustrative și presupun facturare uniformă, finanțarea integrală a creanțelor suplimentare și o dobândă constantă. Ele nu reprezintă o estimare a costurilor medii suportate de transportatorii români.
În practică, unele companii utilizează capital propriu, altele apelează la credite, factoring sau amânarea unor cheltuieli. Indiferent de soluție, prelungirea perioadei de încasare reduce resursele disponibile pentru activitatea curentă și pentru investiții.
În plus, trebuie făcută distincția dintre un termen contractual lung, acceptat de părți, și o plată efectuată după scadență. Ambele pot afecta lichiditatea, însă numai a doua reprezintă automat o întârziere față de termenul convenit.
Pentru transportatorii cu marje reduse, chiar și un cost financiar aparent modest poate consuma o parte importantă a profitului. Problema este cu atât mai relevantă în perspectiva investițiilor pe care companiile trebuie să le realizeze pentru modernizarea flotelor, digitalizare și adaptarea la noile cerințe europene.
La nivelul Uniunii Europene, revizuirea cadrului legislativ privind întârzierile la plată rămâne un subiect de interes pentru mediul de afaceri. UNTRR a contribuit la poziția IRU privind necesitatea unor reguli adaptate sectorului transporturilor rutiere, care să limiteze dezechilibrele contractuale și să ofere mecanisme mai eficiente de protecție a operatorilor.
Datele economice europene și experiențele raportate de transportatorii români arată că termenele de plată nu reprezintă doar o condiție comercială negociată între două companii. Ele influențează costul finanțării, capacitatea de investiție și rezistența financiară a întregului lanț de transport.
Pentru o firmă care își achită cheltuielile astăzi și își încasează serviciile peste două sau trei luni, fiecare zi suplimentară de așteptare are un cost.