Aproape 1200 de locații din Olanda sunt dotate cu dispozitive de înregistrare video ANPR care înregistrează continuu numerele de înmatriculare și locațiile a milioane de mașini. Datele sunt stocate timp de patru săptămâni într-o bază de date centrală a poliției, în scopuri care includ investigații și urmăriri penale. Organizația olandeză Privacy First consideră că această supraveghere sistematică prin camere ANPR (cu recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare) constituie o încălcare masivă a vieții private, astfel că a intentat un proces împotriva guvernului olandez. Organizația a cerut ca legislația ANPR (articolul 126 jj din Codul de procedură penală olandez) să fie declarată ilegală, pe motiv că aceasta contravine legislației europene privind protecția datelor.
În hotărârea intermediară publicată de curând, Curtea de la Haga a decis că statul nu a furnizat încă suficiente dovezi care să ateste că introducerea pe scară largă a supravegherii video ANPR este necesară într-o societate democratică, se arată în comunicatul Privacy First. Astfel, statul olandez va trebui să prezinte informații suplimentare, obiective și verificabile, privind, printre altele: frecvența și tipurile de cazuri în care a fost utilizat ANPR, contribuția sa independentă la investigații, necesitatea perioadei de păstrare de patru săptămâni și dacă alternative mai puțin intruzive ar reduce substanțial valoarea sa investigativă.
Curtea concluzionează, că, în această etapă, că legislația ANPR nu este conformă cu protecția vieții private în temeiul dreptului internațional deoarece:
în prezent, procurorul emite ordinul de acces la date. Iar procurorul – în calitate de organism implicat în ancheta penală și responsabil de formularea acuzațiilor – nu se califică drept autoritate de supraveghere independentă. Accesul la datele ANPR păstrate trebuie să fie supus unui control prealabil de către o instanță sau un alt organism administrativ suficient de independent.
locația camerelor are un impact semnificativ asupra domeniului de aplicare și intensității prelucrării datelor. Curtea hotărăște că și această alegere trebuie să fie supusă revizuirii de către o autoritate independentă – nu neapărat o instanță judecătorească, ci un organism suficient de independent, eficient și competent în materie.
