Conform REGULAMENTULUI (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere art. 8, alin. (8a) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto în aşa fel încât aceştia să poată în fiecare perioadă de patru săptămâni consecutive să se întoarcă la centrul operaţional al angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului auto şi unde începe perioada de repaus săptămânal a conducătorului auto, în statul membru de stabilire al angajatorului, sau să se întoarcă la locul de reşedinţă al conducătorului auto, pentru a petrece cel puţin o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal de peste 45 de ore luată în compensaţie pentru perioade de repaus săptămânal reduse.
Cu toate acestea, în cazul în care conducătorul auto a efectuat două perioade de repaus săptămânal reduse consecutive în conformitate cu alineatul (6), întreprinderea de transport organizează activitatea conducătorului auto în aşa fel încât acesta să poată să se întoarcă înainte de începutul perioadei de repaus săptămânal normale de peste 45 de ore luată în compensaţie.
Întreprinderea de transport documentează modul în care îşi îndeplineşte această obligaţie şi păstrează documentaţia la sediu pentru a o prezenta la cererea autorităţilor de control.
Cu toate acestea acest articol nu se aplică conducătorului auto independent care nu trebuie să dovedească respectarea obligației de a organiza întoarcerea conducătorului auto conform Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Conform răspunsurilor Comisiei Europene:
”[4. Această dispoziție li se aplică și conducătorilor auto independenți? Cum poate dovedi un conducător auto independent că și-a îndeplinit obligația de revenire la locul său de reședință sau la centrul de operațiuni al întreprinderii?]
Articolul 8 alineatul (8a) se aplică numai conducătorilor auto angajați. Regulamentul (CE) nr. 561/2006 nu definește ce înseamnă un raport de muncă. Cu toate acestea, în lipsa unei trimiteri la dreptul național, această noțiune trebuie înțeleasă ca având o semnificație autonomă întemeiată pe elemente obiective.
Pentru interpretarea sa, ne putem inspira din jurisprudența referitoare la situații similare (a se vedea cauzele C-658/18, punctul 88 și următoarele; C-147/17, punctul 41 și următoarele; C316/13, punctul 27 și următoarele). Existența unui raport de muncă ar trebui stabilită pe baza faptelor care descriu desfășurarea efectivă a muncii, și nu pe baza descrierii pe care o dau părțile raportului în cauză.
Potrivit Curții, pentru a determina dacă o persoană este sau nu este lucrător salariat, trebuie aplicate criterii obiective care să distingă raportul de muncă în funcție de drepturile și obligațiile persoanelor în cauză.
Caracteristica esențială a raportului de muncă o constituie împrejurarea că o persoană îndeplinește, într-o anumită perioadă, în favoarea unei alte persoane și sub îndrumarea acesteia, prestații în schimbul cărora primește o remunerație”.
În același sens, chiar dacă definiția „conducătorului auto independent” din Directiva 2002/15/CE nu este aplicabilă ca atare în contextul Regulamentului (CE) nr. 561/2006, se poate avea în vedere și această definiție.
O activitate desfășurată în calitate de „conducător auto independent” în sensul definiției respective nu ar trebui să fie considerată ca dând naștere unui raport de muncă în sensul articolului 8 alineatul (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Lucrătorii cu adevărat independenți nu intră în domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (8a).
Cu toate acestea, o persoană, care este doar declarată drept lucrător care desfășoară o activitate independentă, dar a cărei situație îndeplinește condițiile care caracterizează un raport de muncă cu o altă persoană (fizică sau juridică), trebuie considerată lucrător salariat în sensul articolului 8 alineatul (8a) și, prin urmare, intră sub incidența acestei dispoziții.
Pachetul de măsuri privind mobilitatea 1 este deja în vigoare, iar dispozițiile sociale privind durata de conducere și perioadele de repaus ale conducătorilor auto se aplică de la 20 august 2020. Prioritatea actuală a Comisiei Europene este de a asigura o înțelegere comună și o punere în aplicare coerentă a noilor dispoziții. Prin urmare, Comisia a pregătit un prim set de întrebări și răspunsuri pentru a aborda cele mai presante probleme legate de punerea în aplicare a acestor măsuri. Dacă este necesar, această listă va fi completată treptat cu alte întrebări și răspunsuri cu privire la celelalte dispoziții din pachetul de măsuri privind mobilitatea 1.
Lista ar trebui să servească drept ghid pentru conducătorii auto, operatorii de transport rutier și autoritățile de aplicare a legii, pentru a garanta că normele sunt aplicate și controlate în mod armonizat la nivelul UE.
DECLARAȚIE DE DECLINARE A RESPONSABILITĂȚII: Acest set de întrebări și răspunsuri a fost pregătit de serviciile Comisiei și nu angajează Comisia Europeană. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a formula interpretări obligatorii ale dreptului Uniunii. În acest context, trebuie notat faptul că articolul 8 alineatul (8) și articolul 8 alineatul (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, abordate în întrebările 1-6, fac în prezent obiectul unei proceduri de anulare în fața Curții de Justiție. Exemplele oferite sunt doar ilustrative, iar lista de exemple concrete va fi completată progresiv.
Pentru întrebări suplimentare; lorena.sandu@untrr.ro
