Comitetul Național Rutier (CNR) din Franța a realizat, cu sprijinul Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), un studiu dedicat sectorului românesc de transport rutier de mărfuri (TRM), precum și cu privire la condițiile și costurile tipice de operare pentru un vehicul greu de marfă de 40 de tone utilizat pentru transportul internațional pe distanțe lungi.

Studiul atestă dezvoltarea semnificativă a sectorului în trei ani. Principalele modificări sunt dublarea salariului minim de bază, transferul contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator către angajați și creșterea indemnizațiilor de deplasare. În ceea ce privește activitatea TRM, sectorul românesc este unul dintre cele mai active sectoare din Uniunea Europeană în ceea ce privește transportul internațional pe distanțe lungi. Operând în principal în Europa de Vest, mai mult de 30% din activitatea sa implică transportul între țări terțe, cabotajul reprezentând 7% din total.

În 2020, kilometrajul anual al vehiculelor a scăzut brusc comparativ cu 2017, în scădere cu 8,5%, până la 136.700 km pe an. Acest lucru se datorează în special șoferilor care se întorc mai frecvent la baza lor din cauza controalelor de pe marginea drumului și a presiunii exercitate de țările din Europa de Vest ca parte a pachetului de mobilitate al UE.

Salariul brut pentru șoferii români a crescut de la mai puțin de 400 € la 565 € în trei ani, o consecință directă a dublării salariului minim între 2016 și 2020. Cu indemnizațiile de deplasare negociate în mod individual, suma zilnică a indemnizațiilor de deplasare a crescut la 68 € pe zi la o medie de 22 de zile pe lună. Kilometrajul șoferului a scăzut cu 6% de la ultimul studiu, în timp ce costul șoferului a crescut cu 31%. În general, costul unei ore de condus a crescut la 11,81 €, o creștere de peste 31% față de 2017. Salariul net pentru șoferi a crescut de la 15.227 € la 20.490 € pe an (adică + 34,6%).

Există și alte creșteri ale costurilor: taxele de drum (+ 37%), întreținerea-reparațiile (+ 16%) și costul deținerii vehiculului (+ 12%). Scăderea costurilor cu combustibilul (-9%) și asigurarea vehiculului (-12%) nu sunt suficiente pentru a neutraliza efectul general. La momentul redactării acestui articol, costul pe kilometru al unui vehicul greu de marfă de 40 de tone din România care funcționa la nivel internațional, excluzând costurile fixe, era de 0,76 euro față de 0,64 euro în 2017, o creștere de 19%. Atunci când sunt luate în calcul costurile fixe (estimate la aproximativ 8% din costul total), costul total crește la 0,83 euro pe kilometru în 2020, în condițiile existente înainte de criza Covid.

Acest studiu asupra sectorului românesc de TRM a fost realizat la începutul anului 2020 în condițiile economice predominante înainte de criza Covid-19. Datele și condițiile de funcționare sunt conforme cu alte studii TRM publicate anterior efectuate de CNR în țările Uniunii Europene.

Datorită condițiilor excepționale provocate de criza Covid, sectorul românesc a suferit cel mai probabil o scădere accentuată a volumului său de activitate în perioada martie-mai 2020, în special segmentul internațional. Acest declin semnificativ, care a fost suportat de toate sectoarele europene, pare să fi fost compensat de o redresare susținută a activității în vara anului 2020, reducând astfel declinul anual general al activității sectorului românesc. La sfârșitul anului 2020, dificultățile asociate deplasărilor internaționale au continuat să împiedice operațiunile de TRM, dar competitivitatea sectorului românesc, precum și disponibilitatea șoferilor săi de a efectua călătorii de câteva luni în Europa par să fi permis sectorului să încheie 2020 pe o notă relativ optimistă.

 

SECTORUL ROMÂN DE TRM ÎN 2019 - DATE CHEIE

Cu peste 70% din activitatea totală, sectorul românesc are una dintre cele mai ridicate rate de activitate internațională din Europa. Distanța medie de călătorie de 1.300 km în cazul activității bilaterale poate fi explicată prin faptul că principalele piețe deservite de sectorul românesc sunt situate în partea de vest a Uniunii Europene. Transportul între țări terțe este activitatea principală a sectorului, reprezentând aproape o treime din totalul general. Reprezentând 6,7% din totalul afacerilor în 2019, cabotajul românesc nu mai este o activitate secundară, ci constituie o piață autentică în sine.

Activitatea sectorului românesc a crescut semnificativ de la sfârșitul crizei economice din 2008. În ultimii zece ani, activitatea internațională a înregistrat o rată medie de creștere de 12,73%, în timp ce activitatea internă se luptă să atingă nivelul dinainte de criză, cu o scădere medie de 2,22% / an în aceeași perioadă.

Cabotajul românesc este în creștere, cu o rată medie anuală de creștere de 46% / an pe parcursul a zece ani. A crescut de 44 de ori în această perioadă. Principalele sale piețe sunt Germania și Franța, unde cabotajul românesc crește cu 50% anual.

Sectorul românesc ocupă locul al doilea în Europa după Polonia în ceea ce privește activitatea de cabotaj. Reprezintă 6,7% din activitatea generală a sectorului. În general, a rămas practic neschimbată din 2016.

 

Societățile de TRM

Există aproape 30.000 de societăți de transport în România, comparativ cu 20.000 la începutul anului 2010.

Trei sferturi din aceste societăți sunt mici, având între 1 și 5 vehicule. 80% dintre societățile românești sunt specializate în transportul internațional, marea majoritate concentrându-se pe țările vest-europene. Aproape un sfert dintre firmele internaționale activează în țări non-europene vecine, cum ar fi Serbia, Moldova, Ucraina și Turcia.

 

Remunerație

În ceea ce privește modificarea salariului minim de bază, România este un caz unic. În 2016, țara avea un salariu minim de aproximativ 232 € brut pe lună. La momentul respectiv, rata contribuției la asigurările sociale a angajatorului era de 22,84%, iar rata contribuției angajaților era de 16,50%. Astfel, costul total pentru angajatorul unui angajat cu salariul minim în 2016 a fost de 285 € / lună (inclusiv contribuțiile de asigurări sociale), costul net fiind de 194 €.

Ca urmare a reformelor majore, o mare parte din contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorilor au fost transferate angajaților începând cu ianuarie 2018. Ca urmare, rata contribuției angajatorilor la asigurările sociale a scăzut la 2,25%, în timp ce rata angajaților a crescut la 35%. Pentru a compensa această schimbare, guvernul a crescut semnificativ salariul minim: până la începutul anului 2020 depășise 466 € pe lună, adică o creștere de peste 100% în 4 ani, în plus față de aproximativ 10 € la contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorului. Per total, acest salariu de bază reprezintă un cost pentru companie de 476,50 €, angajatul ducând acasă 303 €.

Deși este adevărat că salariul minim din România este în curs de actualizare, în realitate salariul minim nu s-a dublat. Reformele din 2018 înseamnă că costul angajării unei persoane pentru angajator a crescut brusc (adică cu 67%), în timp ce salariul de plătit pentru angajați a crescut cu 56%. Cu toate acestea, aceasta este o creștere izbitoare.

 

Studiul complet în limba engleză îl puteți găsi- click aici

Traducerea în limba română o puteți găsi - click aici