Deși numărul deceselor rutiere în Uniunea Europeană a scăzut în 2023, România rămâne printre cele mai periculoase țări pentru participanții la trafic. Strategia națională privind siguranța rutieră există, dar nu se reflectă în practică.

Mortalitatea rutieră în UE: o scădere lentă, dar insuficientă

În anul 2023, conform datelor publicate de Eurostat, 20.380 de persoane și-au pierdut viața în accidente rutiere în Uniunea Europeană, marcând o scădere de 1,3% față de 2022, când au fost înregistrate 20.652 de decese. Deși este un progres, ritmul este lent, iar nivelurile de dinaintea pandemiei nu au fost atinse.

România: una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate rutieră din UE

România continuă să se afle în topul negativ al clasamentului european, cu o rată a mortalității de 81 de decese la un milion de locuitori, de aproape două ori mai mare decât media UE, care este de 46. Numărul total al deceselor înregistrate în România în 2023 a fost de 1.545.

Un aspect grav îl reprezintă și faptul că pietonii reprezintă 30,6% din totalul victimelor, o proporție mult peste media europeană, ceea ce indică deficiențe majore în infrastructura urbană și protejarea participanților vulnerabili la trafic.

Suedia: cel mai sigur sistem rutier din UE

În contrast, Suedia a înregistrat în 2023 doar 22 de decese la un milion de locuitori, fiind țara cu cea mai mică rată de mortalitate rutieră din UE. Această performanță este rezultatul unui sistem integrat de siguranță rutieră, care include infrastructură adaptată, politici coerente și educație constantă pentru toți participanții la trafic.

 

Strategia României pentru siguranță rutieră: doar cuvinte aruncate și publicate într-un act în Monitorul Oficial

România a adoptat o Strategie Națională privind Siguranța Rutieră pentru perioada 2022–2030, care prevede măsuri precum modernizarea infrastructurii, crearea de intersecții sigure, protecția sporită a pietonilor și integrarea educației rutiere în școli.

Cu toate acestea, efectele acestei strategii sunt greu de observat în practică:

• Nu există progrese semnificative în reducerea accidentelor sau a numărului de victime.

• Implementarea măsurilor fizice (sensuri giratorii, pasaje, marcaje speciale) se face lent sau deloc.

• Programele de educație rutieră pentru copii și adulți sunt insuficiente sau inexistente în sistemul public.

• Lipsesc indicatori clari de monitorizare și raportare a progresului către obiectivele asumate pentru 2030.

 

Concluzie: nevoia urgentă de acțiuni reale

România se confruntă cu un decalaj semnificativ față de celelalte state membre în ceea ce privește siguranța rutieră. Discrepanța dintre strategiile asumate și realitatea din teren accentuează urgența unui plan de implementare realist, finanțat și monitorizat riguros.

Exemplele de succes din state precum Suedia arată că o reducere drastică a mortalității rutiere este posibilă, însă numai cu acțiuni concrete, asumare instituțională și cooperare între autorități, societate și infrastructura de transport.

[email protected]